eci

Ashramul lui Babaji de langa Badrinath este cunoscut sub numele de Gauri
Shankar Peetam. A fost descris de V.T.Neelakantan. Acestuia I s-a permis sa
o vizita astrala de doua ori la jumatatea lunii octombrie, 1953.
Neeklakantan s-a regasit brusc in afara corpului sau care se afla in Madras,
India si a descoperit ca se afla intr-un alt corp, alaturi de Babaji in
ashramul sau. Descrierea ashramului si activitatile din cadrul acestuia sunt
date mai jos.

Ashramul este situat langa Badrinath, intr-o zona inconjurata din toate
partile de stanci ascutite, cu un rand de pesteri la baza lor. Pestera lui
Babaji este cea mai mare. In partea opusa acestei pesteri se afla doua
izvoare asemanatoare unor mici cascade. Locuitorii ashramului care numarau
14 persoane in timpul acestei vizite din 1953 folosesc primul izvor, mai
mare, pentru imbaiere , iar pe cel mai mic pentru apa potabila. Apa acestor
izvoare formeaza doua cursuri care se impreuneaza la capatul opus al acestei
zone si apoi dispar printr-un tunel subteran, la fel cum au aparut. Chiar si
noaptea, aceasta zona este luminata bine desi nu este nici o sursa vizibila
de lumina. O forta misterioasa ii tine departe pe cei care vor sa se apropie
mai mult de o mila de acest ashram. Astfel, nimeni nu poate ajunge la ashram
fara permisiunea lui Babaji.

In
timpul acestei vizite astrale, rezidentii ashramului erau asezati in cerc,
in fata pesterii lui Babaji, luand masa. Hainele lor aveau culoarea alba, cu
exceptia lui Babaji, a carei dhoti era de culoare rosie aprins. In timpul
mesei, ei au vorbit in hindi si engleza. Figurile lor radiante exprimau
bucurie mare si fericire.

Printre rezidenti se afla si sora lui Babaji (care este de fapt verisoara
dupa tata), Mataji Nagalakshimi Deviyar (cunoscuta si sub numele de Annai).
Ea purta un sari de bumbac , de culoare alba, cu margini verzi si un sal lung
rosu, in jurul gatului. Este o femeie foarte frumoasa, cu pielea alba,
slabuta si mai inalta decat fratele ei. Fata ei lunguiata, in care se
evidentiaza oasele fetei, aminteste din fata de cea a lui Kashi, discipolul
lui Paramahansa Yogananda si din lateral de cea a sotiei lui Neelakantan.

Annai
raspunde de organizarea ashramului. Ea prepara zilnic o masa vegetariana
care se serveste la amiaza. Ea are o mare grija de o planta foarte mare care
in India poarta numele de tulasi, care este asezata deasupra unui altar , “peetam”.
Zilnic ea se inchina lui “Tulasi Devi”, o mare devota a Domnului Krishna (este
vorba de un ritual de puja). Lui Tulasi Devi I s-a acordat de catre Domnul
Krishna onoarea de a ramane in prezenta Lui in eternitate, sub forma unei
plante de tulasi, in locuinta Lui celesta. 

Modul
favorit de adorare pentru Annai este sa se inchine la picioarele Domunului
ei, Babaji, printr-o ceremonie cunoscuta sub numele de Pada Posai. “Pada”
inseamna picior, iar “posai” inseamna adoratie cu ofranda de flori. In
timpul acestei ceremonii ea aseaza cu multa adoratie picioarele lui Babaji
intr-un recipient de argint, le spala si le maseaza cu esente aromatizante
pretioase. Apoi acopera picioarele cu cenusa “vibhuti” (rezultata din focul
in fata caruia se face initierea in mantre) si cu flori care cresc in zona
ashramului. Ceilalti localnici ai ashramului includ mai multi oameni cu barbi
lungi, care ajunga pana in zona buricului. Un fost conducator musulman, dupa
ce i-a oferit armata sa si bogatiile sale, care a fost refuzat de Maestru,
s-a oferit pe sine insusi si astfel a fost acceptat ca discipol. Mai erau si
o domnisoara si o fata de aproximativ 10 ani, si deasemenea, Swami
Pranabananda, “sfantul cu doua corpuri”. Acesta este mentionat in
cartea
lui Paramahansa Yogananda, Autobiografia unui Yoghin. Paramahansa spune ca
el a intrat in mahasamadhi in fata unei multimi formate din numerosi
discipoli, si a declarat ca se va renaste incurand si va trai alaturi de
Babaji, in Himalaia. Aici sub ghidanta lui Babaji a atins soruba, samadhiul
care i-a conferit nemurirea fizica. El are grija de gradina ashramului.
Dintre discipolii lui Babaji, doar Amman (Swami Pranabananda)  si Annai, au
atins soruba samadhi. Trecand peste limitarile constiintei egotice, ei ii
ajuta pe toti cei care impartasesc acelasi ideal spiritual ca si ei. Annai
ajuta practicantii Kriya Yoga intimpul orelor de meditatie de la miezul
noptii sa-si curete subconstientul in timpul initierii in Kriya Dhyana Yoga.
Amman Pranabananda, ca maestru in a patra tehnica de meditatie, ajuta
practicantii sa-si atinga marele lor potential de inspiratie intelectuala.

Multi
sfinti si intelepti au realizat pe Dumnezeu in planurile mental si
spiritual. Totusi, doar cativa s-au abandonat complet Constiintei Divine si
i-au permis acesteia sa coboare si la nivelul planului vital si al celulelor
din corpul fizic, astfel ca fara aceasta realizare multi au fost supusi  fortei bolilor, batranetii si mortii. Aceste planuri inferioare raman
ultimul bastion al egoului si subconstientului limitat. Pentru toti devotii
si practicantii Kriya Yoga, Babaji, Annai si Amman servesc ca marete exemple
ale daruirii de sine. Ei sunt la propriu, intrupari in viata ale Divinitatii.
Locuitorii ashramului se conformeaza unui program zilnic care se centreaza
in jurul practicii sadhanei yoghine, care include asane, pranayama,
meditatie, mantra si bhakti yoga. Neelakantan spunea ca fiecare se trezeste
la ora patru dimineata. Dupa ce se imbaiaza, ei practica yoga, cu accent pe
pranayama. Dupa amiaza isi urmeaza sadhana individuala, consultandu-se
ocazional cu Babaji, in ceea ce priveste practica tehnicilor.

Personalitatea iubitoare a lui Babaji, caldurosul sau simt al umorului si
compasiunea sa universala, il fac indragit de catre toti. Daca cineva ar
alege un cuvant care l-ar descrie cel mai bine, atunci acesta ar fi “umilinta”.

Potrivit altor marturisiri ale unor martori, dimineata rezidentii ashramului,
stau in cerc si canta in jurul unui foc mare “homa” in fata pesterii lui
Babaji. Cantecul favorit este “Om Kriya Babaji Nama Aum”. “Om” sau “Aum”
reprezinta sunetul universal experimentat atat in interior cat si exterior.
“Nama” deriva din “Namaha”, care inseamna “salut”. Este cantat intr-o mare
varietate de melodii si ritmuri. In timpul celebrarii sarbatorii de Guru
Purnima, la inceputul lui iulie sunt oferite flori la picioarele lui Babaji
de catre toti locuitorii ashramului. “Mama” ashramului, Annai Nagalakshmi
este adorata de catre toti ca fiind o intrupare a Mamei Divine, Shakti
Universala.

In
discursuri Babaji vorbeste despre El ca fiind Existenta, Adevar si
Beatitudine Absoluta. A facut referinta la El ca fiind Personalitatea
Impersonala a universului, totul intr-unul si unul in tot, nemuritorul,
infinitul si eternul Sine.

Racticantii Kriya yoga, trebuie sa inteleaga faptul ca “cerul pe pamant”,
Gauri Shankar Peetam, exista nu numai in Himalaya, dar si in inimile
devotilor lui Babaji. Ashramul sau fizic ramane inaccesibil, pentru ca
Babaji prefera sa lucreze in tacere si anonim in lume, ajutand miile de
devoti si milioanele de suflete sa-si atinga pacea interioara. El trimte
prin razele Sale, mesajul de Iubire Universala si Pace catre Toti.

Dupa
ce am citit aceasta minunata carte scrisa de Marshall Govindan, am cerut
referinte suplimentare despre ashramul lui Babaji la cativa practicanti
Kriya Yoga din America. Ei mi-au spus ca au fost foarte multe persoane care
au incercat sa ajunga in acest loc, dar ce fiecare data intamplari
neprevazute s-au impotrivit acestor tentative, fie ca a fost vorba de lipsa
de incredere sau interventia granicerilor chinezi, avand in vedere faptul ca
ashramul se afla in apropiere de granita cu China. Se pare ca este vointa
lui Babaji care face ca doar cei care merita sa ajunga la El. Se poate spune
ca aceast loc este cea mai inaccesibila zona din lume. Paramahansa Yogananda
spunea ca Babaji are o putere prin care poate influenta prin gand celelalte
persoane. El poate vorbi in orice limba de pe Pamant. Nenumarate puteri ii
sunt atribuite. Pentru un maestru desavarsit orice este cu putinta. Babaji
este o dovada vie a faptului ca fiecare din noi putem atinge pefectiunea.